Poate ca ideile sunt rezistente la impuscare . Dar nu sunt , cu siguranta, antiglont.
Exista idei si exista persoane. Intre idei si persoane nu exista identitate perfecta sau permanenta. Din fericire, daca ma intrebati pe mine.
Am vazut filmul asta din doua motive mari. Primul motiv este ca imi doream ca primele comentarii de film de pe blog sa fie despre acelasi film, din doua puncte de vedere diferite. Al doilea motiv: filmul e situat in toate clasamentele cu filme de top pe care le-am vazut.
Si acuma….filmul.
Muzica e buna:; Corcovado/Quiet nights of quiet stars –Stan Getz, Astrud Gilberto; Long Black Train– Richard Hawley; I found a reason– Cat Power; Cry me a river-Julie London; Out of sight– Spiritualised; Street Fighting Man– The Rolling Stones; The beginning…at last– Black Label Society; Yakety sax– Boots Randolph. Yakety sax nu e tocmai muzica mea preferata dar imi aduce aminte de Benny Hill. In plus, se potriveste excelent cu secventele din film, aspect care tine tot de profesinalismul cu care e facut V for Vendetta.
In linii mari, filmul e povestea unui personaj torturat si mutilat sufleteste intr-un sanatoriu de cercetare care isi pune intreaga viata in slujba razbunarii. Vendeta lui, reactionara, va fi impotriva sistemului politic totalitar si orientata spre schimbarea fundamentelor nocive ale puterii (control, manipulare mediatica, minciuna, dominatie prin mentinerea fricii) si spre reinstalarea capacitatii fiecarui individ de judecata personala, diferita si autentica. Numai ca planul lui va fi dus la indeplinire cu aceleasi mijloace perfide ale stalpilor puterii londoneze pe care isi propune sa ii doboare si se bazeaza pe acelasi principiu : ce cred eu e mai bine decat ceea ce cred altii.
Dincolo de reflectiile filosofice privind sistemele politice, televiziunea ca filtru de informare a maselor si libertatea persoanei, pe care le suscita, filmul a antrenant prin combinarea ingenioasa de elemente : motive din romanele de capa si spada (masca si pelerina pe care le poarta eroul, salvarea domnitei, manuirea pumnalelor si a sabiilor etc.), secvente de investigatie de tip politist si suspansul intretinut de astfel de scene, povestea de dragoste neconsumata, decorurile si scenele ( de la apartamentul ticsit de carti si obiecte de arta antice la celula austera de detentie , de la nenumaratele televizoare si emisiuni la dansul dintre un barbat mascat in negru si o femeie rasa, in haine de celula, de la scena de seductie a preotului la asedierea monumentalei House of Parliament din Londra), personaje puternice si distincte, desfasurarea actiunii pe mai multe planuri. Sunt multe la un loc, va veti spune. Asa am zis si eu : prea multe. Totusi, filmul e salvat si ramane o creatie artistica prin coeziunea elementelor ; e inchegat, coerent , impecabil. Bine scris, bine facut si bine interpretat.
Ce mi-a placut :
- Quiet nights of quiet stars
- Profesionalismul cu care au fost filmate scenele. Toate scenele.
- Interpretarea lui Natalie Portman
- Apelul frecvent dar inteligent la strategia cutiilor chinezesti. Personajele privesc la televizor ( comediii, discursuri politice, filme, buletine de stiri) asa cum spectatorul priveste filmul. Exista ecrane in fata spectatorilor reali si in fata personajelor fictive. E o sugestie privind incapacitatea de a te sustrage informatiei si manipularii.
- Discursul, inteligenta replicilor :
” Is everything a joke for you ? Only the things that matters.”
“I didn’t come to kill you for what you intended to do but for what you did.”
“I, like God, I don’t play with dice and I don’t believe in coincidences.”
Ce nu mi-a placut:
- Teatralitatea, aerul regizat. Tuturor secventelor le corespund alte secvente si toate actiunile au ecouri . Daca nimic nu e intamplator, atunci impresia finala ar fi ca nimic nu e autentic nou sau neprevazut.
2 Aspectul comercial.
All in all, iti tine atentia treaza, te deconecteaza si te pune pe ganduri in acelasi timp.
F
Idei din Haos 